El ... chiar el. Baiatul ala de 2.11 metri care era pivotul celor de la Veszprem. El ... cel care era pivotul echipei nationale de handbal a Romaniei. El ... acel baiat care respecta pe toata lumea. El ... acel baiat despre care toata lumea avea doar vorbe de lauda. El ... MARIAN COZMA. El ... care a fost ucis miseleste sambata noaptea intr-o discoteca din Veszprem de niste fiinte fara suflet, pentru ca nu le pot spune oameni, pentru ca a indraznit sa sara in apararea unei simple chelnerite. In definitiv moartea i se trage de la sufletul mare pe care il avea.

Acei cutitari nemernici in acea noapte fatidica nu l-au omorat doar pe Marian. Ei au omorat inca un om. Pe Petre Cozma, tatal lui Marian. O bucata din acest om va intra in pamant odata cu fiul lui. Marian, mandria parintilor nu mai este. Durerea pe care o pot simti parintii cand se intampla asa ceva nu poate fi descrisa in cuvinte, nu poate fi alinata de nimic.

Ce mai conteaza acum ca un tigan ungur a dat cu cutitul si ca va intra in inchisoare? Acum nu mai conteaza decat ca a luat viata unui om. I-a luat viata lui Marian Cozma. Nimic din ce se mai poate intampla de acum nu il mai poate aduce pe Pasarila inapoi.

Marian este acum intr-un loc mai bun. A plecat dintr-o lume care nu l-a apreciat la adevarata lui valoare iar acum ne priveste de sus, dintre ingeri si probabil regreta ca moartea lui a provocat atata suferinta in randul familiei, prietenilor dar si in randul oamenilor care nu l-au cunoscut niciodata, oameni care l-au vazut doar in meciurile echipei nationale, poate nici acolo, dar au iesit in strada sa ii aduca un ultim omagiu acestui tanar stins atunci cand avea toata viata inainte.

Marian nu trebuie uitat si nu va fi uitat. El va fi mereu prezent in sufletele noastre.

Cu respect prezint sincere condoleante familiei Cozma. 

Dumnezeu sa il odihneasca in pace.