In acest articol urmarim sa prezentam cele doua genuri muzicale si sa lasam cititorii sa isi faca o impresie despre ele. Noi avem bineinteles preferintele noastre dar fiecare om are libertatea de a alege ce muzica asculta..

           ROCK

          Rock and roll
Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-americani (Chuck Berry). Imediat a apărut şi un val de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Byll Hallei,Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la concerte publicul a devenit mixt.
Folk
În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk-rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Eagles, ş.a.
Rock psihedilic
Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic, ca reacţie faţă de criza spirituală a societăţilor consumiste occidentale (Europa, S.U.A.). Se caută o expresie mai cuprinzătoare atât ca formă, cât şi ca mesaj, în acelaşi timp viabilă la contactul cu publicul larg. Se împrumută mult din alte genuri muzicale, instrumentaţia este mult mai bogată şi cuprinde efecte sonore nemaiauzite; o zonă de influenţă preferată de mulţi este Orientul, sub forma muzicii arabesti sau – cu mult mai rar – a culturilor din Orientul Îndepărtat (China, Japonia, Indonezia). Ca reprezentanţi ar fi de amintit The Doors, parţial (S.U.A.), Pink Floyd , dar şi deja cunoscuţii The Beatles, aflaţi într-o a doua etapă de creaţie, desfăşurată după jumătatea anilor şaizeci (formaţiile citate provin din peisajul britanic). Tot din Marea Britanie, trebuie amintită comparativ formaţia The Kinks, care a „sfidat” curentul psihedelic şi a prefigurat alte zone ale muzicii rock din anii şaptezeci.
Hard rock
La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul. Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului, devenind o cultură individuală. Sunt de amintit Led Zeppelin, Black Sabbath, Alice Cooper, Deep Purple, Van Halen, Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC, Whitesnake, Scorpions. În anii '80 şi va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, death metal, thrash metal.
Punk rock
Punk rock-ul apare la finele anilor şaptezeci, ca un curent împotriva comercializării genului rock, dar şi ca replică faţă de muzica elaborată, adesea ermetică pentru publicul larg, a subgenului progresiv. Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols, Ramones, The Clash şi Patti Smith. În Marea Britanie, muzica punk a devenit instrument de propagandă anarhistă; chiar şi astăzi, genul este asociat cu anarhismul.
New wave
Următorul val important din rock se numeşte new wave, care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk. Este reprezentat de formaţii ca The Police, The Pretenders, Duran Duran sau Depeche Mode
Muzik rock alternativ
În anii '80 apare termenul de "alternative rock" pentru a eticheta formaţiile care nu se încadrează în nici unul dintre genurile cunoscute de rock. Acest gen se va dezvolta mult în următoarele două decenii, când va da muzicii multe subgenuri, cum ar fi britpop, gothic rock, grunge, indie rock ş.a.
Rock hibrid
Începând cu anii '90, diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale, făcându-şi astfel apariţia multe genuri hibride precum: Alternative metal, Alternative rock, Black metal, Classic metal, Death metal, Doom metal, Glam metal, Hard rock, Heavy metal, Nu metal, Punk rock, Thrash metal, Symphonic metal.
Aceste sunt genurile reprezentative ale muzicii rock dar toate acestea contin si foarte multe subgenuri .

         MANELE       

        Genul are influente din muzica populară armână, greacă, turcă, arabă şi sârbă şi din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din, practic, toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spaţiul vorbitorilor de limbă română.
         În ţară există un număr semnificativ de ascultători de manele (apreciate în special de tineri)cu predilecţie în zonele rurale şi în cartierele sărace de la oraş, dar si cei din „lumea buna” ii dau bine pe manele pentru ca asa se poarta si probabil pentru ca le plac. De ce sa nu recunoastem ca in Romania clasa „inalta” este o parvenita intr-o proportie covarsitoare Fenomenul este însă prezent şi în Bulgaria (cealgă), Serbia (turbo-folk), Albania (alb. tallava), Grecia (gr. laïká) sau în Turcia (arabesk).
Pentru răspândirea genului, sunt propuse ca puncte de pornire suburbii ale Bucureştiului, precum cartierul Ferentari sau localitatea Voluntari; totuşi, aceste presupuneri nu pot căpăta valoare ştiinţifică în lipsa unor studii de profil. Manelele sunt ascultate mai ales in comunitatile de rromi. Jumătatea anilor nouăzeci marchează alegerea unor direcţii proprii de dezvoltare a genului. 
Textele folosite în manele abordează subiecte precum: dragostea (entuziasmul îndrăgostitului, dorul, gelozia, despărţirea), teme sociale (rivalităţile, conflictele), portrete (ale celor apropiaţi – prieteni, membri ai familiei, iubiţi – dar şi un tip specific de portret asumat la persoana întâi. Textele unor manele propun puncte de vedere umoristice, uneori chiar apelându-se la parodie (textele interpretate de Florin Minune, zis „Maimuţa”, pot servi ca exemplu).
Interpreţii de manele îşi aleg pseudonime precum Adrian Minune sau Sorin Copilul de Aur, sau nume prin care scot în evidenţă localităţile de origine, Gabi de la Oradea sau Adi de la Vâlcea. Nu întotdeauna interpreţii de manele au pseudonime, uneori îşi folosesc numele real (parţial, cum ar fi: Florin Salam, Nicolae Guţă) sau complet, ca Mihai Priescu.
În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o formă de subcultură. O astfel de poziţie este adoptată şi de o parte a intelectualităţii din România. Cu toate acestea, se estimează că majoritatea populaţiei, între 80% şi 90% ascultă manele cel puţin ocazional. Un sondaj efectuat de CURS în colaborare cu „Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare” pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului a relevat faptul că 32,8% dintre elevii încluşi în categoria de vârstă 11-14 ani şi 21,9% dintre cei din categoria 15-18 ani au ca gen preferat de muzică manelele. 

Blocksberg: Eu unul sunt fan al muzicii rock si sunt absolut impotriva manelelor dar cred ca fiecare persoana are dreptul de a asculta ce muzica doreste. Suntem o tara libera si trebuie sa ne comportam ca atare, chiar daca am o atitudine destul de caustica fata de manele. Peace

Maverick: Buna treaba!!!cred k am reusit sa scriem in cateva randuri cam totul despre rock si manele. Personal nu prea ma dau in vant dupa nici unul dar mi s-a parut interesant articolul.Sfatul meu pentru cititori?Cititi-l cu interes!veti afla lucruri noi despre aceste doua genuri de muzica.

Ionut: o manea tine 1 saptamana, o piesa adevarata o viata

                                              Articol realizat de: Blocksberg, Maverick & Ionut